Sisteme de iluminat de siguranță
Prof. dr. ing. Jan IGNAT – Facultatea de Construcții și Instalații, Departamentul de Ingineria Instalațiilor
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași
1. Tipuri de sisteme de iluminat de siguranță
Normativul I7/2011, în subcap. 7.23, art. 7.23.2 prevede: iluminatul de siguranță se clasifică astfel:
a) Iluminat (de siguranță – n.a.) pentru continuarea lucrului;
b) Iluminat (de siguranță – n.a.) de securitate, care se compune din:
b.1) Iluminat de securitate (impus de cerința esențială securitatea la incendiu(n.a.):
– iluminat pentru intervenții în zonele de risc;
– iluminat pentru evacuarea din clădire;
– iluminat pentru circulație;
– iluminat împotriva panicii;
– iluminat pentru marcarea hidranților;
– iluminat de siguranță portabil.
b2). Iluminat de securitate (impus de cerința esențială siguranța în exploatare n.a.):
– iluminat pentru veghe.
Conform aceluiași I7/2011, în subcap 7.23., art. 7.23.2:
“Iluminatul pentru continuarea lucrului este parte a iluminatului de siguranță prevăzut pentru continuarea activității normale fără modificări esențiale;
– Instalații electrice pentru iluminatul de securitate pentru veghe pe timpul nopții se prevăd în încăperi acolo unde este necesară o supraveghere în timpul nopții (de exemplu: camera pentru bolnavi, maternități, spitale, cămine pentru bătrâni și infirmi, ospicii și altele similare)”.
Rezultă că iluminatul de siguranță pentru veghe pe timpul nopții este o formă particulară a iluminatului de siguranță pentru continuarea lucrului, fiind considerat, conform I7/2011, subcap.5.6, art. 5.6.1, serviciu de securitate pentru sănătatea și securitatea persoanelor. Din acest motiv, în subcap. 7.23 este considerat iluminat (de siguranță – n.a.) de securitate.
2. Rolul sistemelor de iluminat de siguranță
Un spațiu, interior sau exterior, este prevăzut cu iluminat natural și artificial pentru ca ființele vii, care locuiesc, desfășoară activități (lucrează), permanent sau temporar, să aibă asigurate cerințele de confort luminos, conform reglementărilor în vigoare.
Asigurarea nivelelor de iluminare cu lumină produsă artificial, utilizând surse electrice, este necesară în timpul zilei, pentru a completa iluminarea naturală, dar mai ales pe timpul nopții.
Gruparea receptoarelor din punct de vedere al cerințelor privind continuitatea în alimentare consideră receptoarele de iluminat, care asigură microclimatul luminos confortabil, receptoare normale.
Ca urmare, aceste receptoare, pe de o parte sunt unice (în sensul că nu au asigurate corpuri de rezervă), iar pe de altă parte, sunt alimentate de la o singură sursă și printr-o singură cale de curent (de alimentare).
Această soluție minimală este folosită pentru spații în care specificul activității pe timp de noapte acceptă o eventuală întrerupere a iluminării.
Într-o categorie importantă de spații există receptoare electrice de putere critice/vitale/preferențiale la care activitatea trebuie să continue dacă sursa lor de alimentare de bază (rețeaua de distribuție publică) devine indisponibilă. Din acest motiv respectivele receptoare unice (în sensul definit mai sus) sunt prevăzute și cu sursă de alimentare de rezervă, conform Regulamentului privind stabilirea soluțiilor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, art. 22. alin.b.
Pe perioada disponibilității susei de bază, nivelul de iluminare necesar desfășurării activității normale la receptoarele electrice de putere critice/vitale/preferențiale din acele spații este asigurat de sistemul de iluminat normal alimentat de la sursa de bază.
Pe cale de consecință, la indisponibilitatea sursei de bază, iluminatul normal devine și el indisponibil, iar pentru a putea continua lucrul la receptoarele de putere critice/ vitale/preferențiale (prevăzute cu sursă de rezervă) trebuie asigurat nivelul de iluminare pentru continuarea activității normale la respectivele receptoare.
În aceste cazuri, la conceperea și dimensionarea sistemului de iluminat artificial, trebuie să se aplice principiul asigurării prin rezervare a iluminării.
3. Principii de asigurare prin rezervare
Disponibilitatea unui receptor/corp de iluminat de a-și realiza rolul funcțional este determinată de trei factori (fig 1):
– sursa electrică de energie;
– calea de curent prin care este tranzitată energia electrică de la sursă la receptor;
– receptorul/corpul de iluminat.
Fiecare dintre cele trei componente este caracterizată printr-o intensitate de defectare.
Ca urmare, în funcție de cerințele privind continuitatea asigurării unui nivel de iluminare, se pot adopta următoarele soluții:
1. Prevederea unei surse electrice de rezervă în sensul definit în Regulamentul privind stabilirea soluțiilor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, art.22. alin.b;
2. Prevederea mai multor căi de curent între sursă și receptor;
3. Prevederea unui/unor receptoare/corpuri de iluminat de rezervă.
4. Prevederi din reglementări tehnice
1. Normativul I7/2011, în subcap.5.6 definește Sistemul de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate, printre serviciile de securitate numărându-se și sistemele de iluminat de siguranță, conform art. 7.23.2.
Conform subcap. 5.6. Sistemul de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate poate avea două sau mai multe surse electrice și anume:
a) Sursa de bază/rețeaua de distribuție publică, care conform Regulamentului privind stabilirea soluțiilor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, art.22. alin.d reprezintă o singură sursă, indiferent de numărul căilor de alimentare (racordare);
b) Sursa de securitate, care conform pct.5.6.3.1.1.: “Sursele de securitate trebuie alese în funcție de timpul de răspuns și timpul de funcționare nominal necesar și care pot fi:
– baterii de acumulatoare electrochimice;
– celule fotoelectrice;
– surse de alimentare neîntreruptibile (UPS);
– generatoare independente de alimentarea normală;
– alte surse corespunzătoare.”.
Articolul integral îl puteți citi în ediția tipărită a revistei Electricianul nr. 6/2014.
