Piața grupurilor electrogene din România și normele europene de poluare

Piața grupurilor electrogene din România, din punct de vedere al emisiilor poluante, este guvernată de legislaţia europeană în domeniu. Întrucât definirea echipamentelor funcţie de aplicaţia finală este interpretabilă, încercăm să aducem lumină în acest sens, lucru care sperăm că va fi folositoare atât ofertanţilor dar mai ales clientelei finale. O primă clasificare a echipamentelor din Piața grupurilor electrogene este următoarea:

echipamente staţionare – „grup electrogen staționar” înseamnă echipamentul proiectat pentru a fi instalat permanent într-un singur loc la prima utilizare și care nu este destinat a fi deplasat, pe cale rutieră sau altfel, cu excepția expedierii de la locul de fabricație la locul primei instalări;

echipamente mobile – „grup electrogen mobil” înseamnă un echipament mobil fără destinație rutieră independent, care nu face parte dintr-un grup motopropulsor și a cărui destinație principală este de a produce energie electrică.

Ne vom ocupa pentru început de echipamentele cu motoare care echipează echipamente mobile fără destinaţie rutieră [cunoscute ca şi non-road mobile machinery (NRMM)]. Prin definiţie „echipament mobil fără destinație rutieră” înseamnă orice echipament mobil, utilaj sau vehicul transportabil cu sau fără caroserie sau roți, care nu este destinat transportului rutier de pasageri sau de mărfuri și care include echipamentul instalat pe șasiul vehiculelor destinate transportului rutier de pasageri sau de mărfuri!

Standardele europene de emisii pentru motoarele utilizate în noile utilaje mobile fără destinatie rutieră (NRMM) au fost structurate ca niveluri treptat mai stricte cunoscute sub denumirea de stagii de emisii poluante I … V. Stagiile I … IV pentru motoarele diesel au fost reglementate prin directiva 97/68/CE și alte 5 directive de modificare/amendare adoptate din 2002 până în 2012. Una dintre directivele care modifică şi amendează directiva principală a introdus, de asemenea, standarde de emisii pentru motoarele mici, cu aprindere prin scânteie. Din etapa V, Regulamentul european 2016/1628 specifică cerințele de emisie pentru toate categoriile de motoare cu aprindere prin compresie (diesel), înlocuind parţial directiva 97/68/CE și modificările/amendările acesteia.

În fapt, acest regulament european (2016/1628) defineşte foarte clar nivelul emisiilor poluante impuse în funcţie de aplicaţia finală a echipamentului mobil fără destinaţie rutieră incluzând toată piața grupurilor electrogene.

NOTE:

– Reglementările privind emisiile din etapa a V-a au avut ca date de implementare începutul anilor 2019 – 2020;

– UE nu reglementează motoarele la un stadiu de emisii poluante pentru aplicații staționare, dar introduce o directivă 2193/2016, care se va ocupa strict de acestea şi care aduce în discuţie chiar şi motoarele deja instalate pe echipamentele staţionare şi aflate în funcţionare.

Astfel că ajungem la piaţa grupurilor electrogene staţionare, cunoscute ca şi echipamente de intervenţie în caz de avarie a reţelei (stand-by) şi care au cea mai mare pondere în vânzări.

În ultimii 3 ani, pe acest segment al pieţei au fost introduse, structurate pe game de puteri, după cum urmează:

– în anul 2017 – 2761 bucăţi

– în anul 2018 – 3027 bucăţi

– în anul 2019 (până la 31 octombrie) – 2801 bucăţi

Acestora, li se adaugă producţia internă de astfel de echipamente, la o valoare estimată de 400 … 600 bucăţi anual.

Din nefericire, marea majoritate a acestor echipamente provin din ţări care le echipează cu motoare fără stagiu de emisii poluante şi extrapolând statistica de la intrarea ţării noastre în uniunea europeană, se pare că există o flotă de ~45.000 bucăţi.

Cum situaţia la nivelul uniuni europene este echivalentă, s-a ajuns în acest fel la necesitatea reglementării acestei zone prin directiva EC/2193/2015 (Medium Combustion Plant directive – MCPd) transpusă şi implementată în legislaţia naţională prin legea 188/2018 şi care stabileşte normele pentru controlul emisiilor în aer de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx) şi pulberi. Prezenta lege se aplică instalaţiilor de ardere cu o putere termică nominală mai mare sau egală cu 1 MW şi mai mică de 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat, denumite în continuare instalaţii medii de ardere şi se adresează efectiv utilizatorului final.

În această definiţie a puterii termice nominale, în fapt, se face referire la puterea oricărui motor cu ardere/combustie internă cu piston, care, conform bilanţului energetic, are un randament în jurul a 35%, restul fiind pierderi degajate prin gazele de ardere, lichidul de răcire etc.

Astfel, pentru o putere termică nominală de 1MW, sunt disponibili la volanta motorului doar 350kW, cu care se pot echipa grupuri electrogene începând cu 400kVA.

Articolul 5 din legea mai sus menţionată defineşte următoarele:

(1) Operarea instalaţiilor medii de ardere cu o putere termică nominală mai mare sau egală cu 1 MWt şi mai mică de 20 MWt este permisă cu condiţia înregistrării acestora în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută la secţiunea A din anexa nr. 4.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică începând cu:

  1. a) 20 decembrie 2018, pentru instalaţiile medii de ardere noi;
  2. b) 1 ianuarie 2024, pentru instalaţiile medii de ardere existente, cu o putere termică nominală mai mare de 5 MW;

c)1 ianuarie 2029, pentru instalaţiile medii de ardere existente, cu o putere termică nominală mai mică sau egală cu 5 MW.

 

Valorile-limită de emisie pentru instalațiile medii de ardere existente

 Valorile-limită de emisie (mg/Nm3) pentru motoare și turbine cu gaz existente

(3) 1 850 mg/Nm3, în următoarele cazuri:

(i) pentru motoare diesel a căror construcție a început înainte de 18 mai 2006;

(ii) pentru motoare alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil lichid.

(4) 250 mg/Nm3 în cazul motoarelor cu o putere termică instalată totală mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică sau egală cu 5 MW

Valorile-limită de emisie pentru instalațiile medii de ardere noi

Valori-limită de emisie (mg/Nm3) pentru motoare și turbine cu gaz noi

(3) Motoarele care funcționează între 500 și 1 500 de ore pe an pot fi scutite de respectarea acelor valori-limită de emisie dacă se aplică măsuri primare pentru a limita emisiile de NOx și pentru a respecta valorile-limită de emisie prevăzute în nota de subsol (4).

(4)Până la 1 ianuarie 2025, în SIS și MIS, 1 850 mg/Nm3 pentru motoarele alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil lichid și 380 mg/Nm3 în modul de funcționare cu gaz; 1 300 mg/Nm3 pentru motoarele cu motorină cu ≤ 1 200 rpm cu putere termică instalată totală mai mică sau egală cu 20 MW și 1 850 mg/Nm3 pentru motoarele cu motorină cu putere termică instalată totală mai mare de 20 MW; 750 mg/Nm3 pentru motoarele diesel cu > 1 200 rpm.

(5) 225 mg/Nm3 pentru motoare alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil lichid.

Deşi exista multe derogări cu privire la numărul de ore de funcţionare anuală cât şi acoperirea gamei de puteri până la 350kW, ne întrebăm sincer, oare cât va mai dura până când importatorii şi producătorii autohtoni de astfel de echipamente vor dori să utilizeze doar motoare care sunt la un nivel de emisii poluante acceptabile? Sau poate această întrebare ar putea fi îndreptată către utilizatorul-cumpărătorul final, ce vă doriţi, grupuri electrogene poluante sau o Românie curată?

Ce poate face B&P Engine Drive în acest sens?

                Să trateze gazele de ardere, atât pentru motoarele deja existente cât şi pentru cele noi!

Cum face acest lucru?

                Iar aceasta este doar una dintre soluţiile pe care le aplică!

autor: Petre Rădoescu, Senior Adviser @ B&P Engine Drive, 

 

Share