Ce poate n-ați văzut la Frankfurt
Dr. ing. Cornel Sfetcu
Ce poate n-ați văzut la Frankfurt
După marșul forțat pe care picioarele voastre au trebuit să-l suporte cu greu în vreo pereche nouă de pantofi, bombardamentul cu informații și fotoni (LED bineînțeles) v-au convins poate că în acest an kilometrii parcurși prin pavilioane chiar a meritat.
Cu ochi de profesionist sau profan la vânătoare de informații, cu năsuc de business man de meserie, în meserie sau pe lângă meserie, printre LED-uri și cantități neglijabile din altele, știți cu toții ce s-a prezentat sau ce ați văzut. Voiam să subliniez ce poate nu s-a văzut printre luminile Light+Building din acest an.
Ăsta o fi sfârșitul lămpii fluorescente!
Poate doar din nostalgie sau poate din păstrarea câtorva matrițe sau obiceiuri de fabricație sau poate ca un semn, (dureros pentru industrie și pentru oamenii ei), în afară de câteva colțuri ascunse din standuri în care fabricanții au exilat și ceva Corpuri de Iluminat echipate cu ultima lampă vedetă T5 a lămpilor fluorescente, nimeni nu a mai bătut darabana pe fluorescent, poate chiar a încercat să le ascundă de public.
DALI, 4000K, eficacități de 104Lm/W muncite sute de ore de cercetători, RA>90, UGR, 20.000 ore… o epocă frumoasă este trimisă brutal în istorie. Ca să scriem politicos, o epocă frumoasă a apus; ca sa fim brutali… orice valoare ajunge până la urmă gunoi industrial.
Faceți loc pentru vedeta LED Opal TILE 60×60: super-dimabil, super-controlabil, încercăm să la avem pe toate colorate la fel când se aprind, după aceea om vedea, e LED și prin definiție are suta și ceva de lumeni pe W, redarea culorilor… OK “work in progress”, UGR: ce-o mai fi asta pentru electroniști, cred că doar o problemă minoră dacă
n-am auzit de ea…, iar durata de viață… păi noi începem de la 25.000 ore d-aia am ajuns cu prețul unde am ajuns. Dacă plătiți de 4-5 ori mai mult scriem și 50.000 ore… chiar dacă le-am măsurat un an rezultatul, l-am înmulțit cu șase ca să tragem concluziile de servit la Marketing pentru Dumneavoastră…
(PS. Noi cei cu LED, avem voie să lipim un abțibild verde eco pe colțul corpului de iluminat, chiar dacă plasticul și aluminiul pe care le vom folosi vor produce mai mult CO2 decât dacă s-ar fi lucrat în continuare pe T5…). Dar cine știe asta și cum o poate demonstra unui client rezidențial îmbâxit de reclamă sau unui client tehnic care nu mai are nici un fel de pregătire în domeniu, pentru că vine din generația SAP și Project Management pe hârtie.)
Lămpile retrofit LED au și ele un impas
S-o fi săturat lumea de “Lumeni pe Watt”… și LED retrofit. Înainte vreme costa un leu și se atârna în tavan. Acum dai o grămăjoară de bani pe ceva pe care-l atârni în același loc. Strălucește, îl orbește, parcă e lumină, de!… Dar toate roșiile aduse din piață sunt maro și copiii n-au culoare în obraji. După o lună, două încă strălucește, parcă nu mai orbește și parcă s-a cam dus lumina… copii sunt tot galbeni și roșii nu mai cumpărăm pentru că trebuie să mai luăm un LED…
Magazinele, cele care sunt cele mai dinamice în acceptarea LED-ului, parcă s-au săturat să vadă totul în lumina de cleștar 6500 K(ina).
Și parcă nu prea fac recuperările din poveștile vândute de firmele ESCO… și parcă tot se schimbă câte două trei proiectoare pe lună…
În shop Lighting mai întâlnești însă și ceva produse de calitate. Dar, cum arhitectul vrea totul alb… instalatorul aplică un fin strat de vopsea pe radiatorul negru al proiectoarelor… am văzut în Expoziție rezultatul și l-am văzut și în teren…
Și asta se întâmplă și cu LED-uri de firmă. Poate de asta nu am prea mai văzut expuneri și teme expoziționale pe lămpi retrofit?
Iluminatul stradal cu LED între Big Brother și cine mi-a furat cașcavalul
Se presupune că noile corpuri de iluminat stradal vor face parte dintr-un sistem centralizat de gestiune a orașului. De la banalul stâlp cu felinar n-a mai rămas decât stâlpul. „Felinarul” a devenit între timp un furnizor integrat de informații; către toate autoritățile posibile. Sau va deveni. Adică Big Brother. Deja există, se aplică. Nu este subiectul aici să știm la ce oră s-au umplut parcările pe nu știu ce „line” sau „strasse” sau câți pietoni au trecut pe lângă trecere, ca să le trimitem amenzile acasă, pe internet, direct din felinar. Luminotehnic însă, ce nu se știe sunt miile de probleme administrative și logistice pe care le au în prezent aceste sisteme de management și care în nici un caz nu trec în comunicarea publică. De acord cu managementul energetic integrat și cu economiile de energie. Dacă se fac. Probabil se fac dar sigur nu atât cât se anunță. Și pe urmă ce contează dacă doar sub stâlp e o pată de lumină și între stâlpi o altă pată dar nu de lumină… Vor fi acolo 100.000 de ore.
Partea cu cine mi-a furat cașcavalul este însă mai gravă pentru noi cei din meserie. Pentru că va trebui să uitați toți cei care știți despre ce este vorba în iluminatul stradal că veți mai apuca să proiectați vreo stradă. Și, prin urmare, să vă mai câștigați pâinea cu asta. Poate vreo alee de parc… în rest… mari firme de felinare semnează cu mari firme de soft și cu mari firme de comunicații și gata, au pus totul în business plan pe următorii zeci de ani; cu tot cu primăriile orașelor…
Internet of Things
Sunt uimit să văd cât s-a înaintat în subiect. Toată lumea îl pune în cataloage: Iot, IoE, Organic Response și altele. Va fi un progres, dar deocamdată toată lumea pândește pe toată lumea. Se fac alianțe, se fac parteneriate cu soft-iști. În rest se pun ceva senzori pe tabla corpului… și se înmulțește prețul cu 4. Mai rar CIP de informații lângă Power LED sau explicații despre cum va funcționa rețeaua și unde vor fi înglobate datele. Deocamdată suntem la stadiul de a fi convinși de ce frigiderul și feliatorul trebuie să stea de vorbă sau de ce pot să-mi descarc filmele direct pe telefonul așezat sub bec.
Eu parcă n-aș vrea să stau cu telefonul în mână ca să dau drumul la lumină… sau să-mi văd pe telefon lista de cumpărături venită de la frigider și de la mașina de spalat și nu de la nevastă.
Dezvoltare durabilă; Economie circulară
Ambele concepte au fost ani de zile un blabla universal și au consumat tone de hârtie și hectare de păduri (la noi încă se face reclamă verde pe pachetele chinezești cu lămpi). Acum câțiva ani, o mulțime de standuri de iluminat s-au afișat în verde optimist sau cu copaci zâmbind fericiți (chiar dacă sub imagine scria mai puțin CO2). În acest an, …deh, e acolo ceva verde și trei săgețele într-un triungi pe pachet… dar nu mai sunt noțiuni de cap de afiș… n-or mai avea statele bani de cheltuit, taxa verde se-ncasează oricum, iar lumea este saturată de subiect… oricum se pare că firmele s-au întors la afacerea de bază sau nu s-au mai întors de loc, pentru că multe nu mai există.