Ziua Mondială a Standardizării

Vineri 20 octombrie, ASRO (Asociația Română de Standardizare) a organizat o conferință cu numeroși invitați din țară și din străinătate, cu ocazia căreia au fost pre zentate mai multe comunicări ale unor personalități din domeniul ingineriei (AGIR, UCTB, UPB, ARI), reprezentanți ai unor asociații profesionale din România (CNRI) și din Europa (ORGALIME), reprezentanți ai unor case de avocatură din România (Nestor, Nestor, Diculescu, Kingston Petersen) și de peste hotare, reprezentanți ai consumatorilor (APC România) și ai Camerei de Comerț și Industrie a României.
Participanții au avut ocazia să dezbată teme de interes ce țin de evoluția standardelor la nivel european. Comitetul European pentru Standardizare (CEN), Comitetul European pentru Standarde Electrotehnice (CENELEC) și Institutul European pentru Standarde în Telecomunicații (ETSI) sunt 3 organisme europene ce elaborează standarde ce poartă indicativul EN și se referă la domeniile tehnice. Importanța standardelor este una majoră în lumea de azi, în care interconectarea economiilor naționale nu ar fi posibilă fără existența unor reguli comune și acceptate de toți participanții la o economie din ce în ce mai globalizată. Au fost exemplificate câteva succese ale standardizării la nivel european (extinderea utilizării codului de bare pentru marcarea bunurilor dar și problemele cauzate de lipsa de precauție în adoptarea unor standarde (cel privind adoptarea standardului privind tensiunea de alimentare de 230 Vc.a. +/- 10% în rețelele de joasă tensiune în locul mai vechii valori de 220 V c.a. +/- 10%, ceea ce a dus la supratensiuni premise de 230 V +23 V = 253 V c.a. în locul valorii maxime dintrecut de 220 V+22 V=242 V c.a.), supratensiunea astfel rezultată, permisă de noul standard, ducând la deteriorarea unor aparate ce nu suportau peste 242 V c.a.
Standardizarea națională este reglementată legal în România de Legea 163/2015 iar standardul este definit ca fiind “o specificație tehnică, adoptată de un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, a cărei respectare nu este obligatorie”. Standardele beneficiază de protecție conform legii drepturilor de autor. Astfel, standardele române, standardele europene, standardele internaționale și documentele de standardizare europeană și internațională, inclusiv proiectele lor, sunt considerate documentații științifice în sensul Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, și sunt protejate prin drepturi de autor, reproducerea integrală sau parțială și difuzarea acestora se admit numai dacă există în prealabil acordul scris al Asociației de Standardizare din România – ASRO, care este organismul național de standardizare.
Așa cum spunea dl. Spiro Dhapi, Legal Affairs Project Manager CEN&CENELEC, cele două structuri europene pot permite utilizarea gratuită a unor părți dintr-un standard europan, ce poate merge până la 10% din totalul standardului. Standardele asigură coeziunea membrilor UE și permite intrarea pe piața unică a acelor produse și servicii ce respectă reguli comune stabilite la nivelul structurile europene de specialitate(CEN-CENELEC, ETSI). Practic, standardizarea asigură dezvoltarea unitară a economiilor țărilor membre ale Uniunii Europene. Am reținut câteva idei din prezentări și din dezbateri:

1. Standardele sunt specificații tehnice, care reglementează elemente și caracteristici ale unor produse, servicii sau chiar ale unor sisteme complexe (de ex. Smart City) prin stabilirea de reguli, norme, valori ale unor parametri, proceduri de testare și evaluare etc. Universul standardelor europene este unul extins (peste 15.985 de standarde europene erau în vigoare la 30 decembrie 2016.)

2. Standardele nu sunt obligatorii pentru a fi respectate de producători dar numai utilizarea lor este în măsură să asigure compatibilitatea și uniformitatea produselor sau serviciilor și să permită dezvoltarea pieței. Dacă un standard este referit în textul unui Normativ de Proiectare, atunci acel standard devine obligatoriu.

3. Standardele obligatorii în România sunt numai cele referite în Normativele de Proiectare (NP). Apare însă o problemă majoră atunci când normativele sunt vechi depeste un deceniu iar standardele referite au fost deja modificate în mai multe rânduri până la momentul actual. Sunt situații când apar diferențe majore între prevederile ce reglementează aceeași situație în standard și în normativ. Au fost date exemple clare din domeniul iluminatului de siguranță, ce tratează deci aceeași situație, și pentru care valorile parametrilor specificați în standardul european de profil și cele specificate în normativ au valori total diferite. Ce soluție trebuie să adopte proiectantul? Să respecte Normativul spun specialiștii, căci așa spune Legea 50/1991, actualizată prin Legile 197 și 241/2016 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Dar prevederile normativelor sunt depășite și așa cum se exemplifica tot cu iluminatul de siguranță, nivelul iluminării de siguranță de 50 lx cu greu poate fi atins în mod normal în multe încăperi.

4. Normativele de Proiectare sunt documente care se elaborează cu dificultate, implică costuri și o redactare deloc simplă și de lungă durată și nu pot fi actualizate cu viteza cu care se schimbă standardele europene. Cum ministerele de profil nu mai sunt dispuse să aloce fonduri pentru actualizarea unui mare număr de astfel de reglementări tehnice-normative, rămân în vigoare multe acte normative vechi iar firmele de pe piața autohtonă au o misiune deloc ușoară la alegerea unei soluții sau a alteia.

Mihai Mateescu

 

Share