Despre Iluminatul public: Lege(a) și ordine(a)!
S.Matei, Prof. Dr. Eng. – Laborator Fotometrie și Compatibilitate Electromagnetică,
ELECTROMAGNETICA S.A.
Introducere
Serviciul de iluminat public, conform Legii serviciului de iluminat public, nr.230 din 7 iunie 2006, face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice și cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților de utilitate publică și de interes economic și social general desfășurate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, sub conducerea, coordonarea și responsabilitatea autorităților administrației publice locale, în scopul asigurării iluminatului public.
Acesta cuprinde iluminatul rutier, pietonal, arhitectural și ornamental al comunelor, orașelor și municipiilor. Organizarea, exploatarea, finanțarea și controlul funcționării acestui serviciu sunt stabilite printr-un cadru juridic și instituțional. Din nefericire, în aplicarea acestui cadru, există neclarități și neconcordanțe, care necesită o dezbatere serioasă. Complementar, proiectele de iluminat sunt amendate de norme specifice de proiectare, care prezintă neconcordanțe cu standardele sau chiar cu normele din iluminat. Posibilitatea perpetuării discrepanțelor sau interpretărilor convenabile impune o intervenție coordonată, prin implicarea tuturor părților interesate, inclusiv din mediul academic. O scurtă analiză, ca un punct de plecare în sprijinul unei acțiuni, este prezentată în continuare.
Lege(a)
O bună iluminare în timpul nopții, pentru asigurarea siguranței traficului pe drumurile publice, este un aspect deosebit de important. Suprafața drumului trebuie iluminată astfel ca traseul, pietonii, marcajele și obiectele de pe suprafața drumului să fie vizibile pentru șoferi. De asemenea, o parte din cantitatea de lumină direcționată de corpurile de iluminat pe suprafața drumului trebuie să asigure și securitatea pietonilor, dacă nu există un iluminat specific.
Respectarea fără compromisuri a acestor principii este esențială în asigurarea siguranței traficului și a securității pietonilor. În România însă, legătura dintre un iluminat necorespunzător și numărul de accidente nu face și nu a făcut obiectul vreunei statistici sau nu este în general de interes. În acest context, îndeplinirea funcțiunii principale, respectiv iluminat, a rămas la nivel declarativ: „decât de loc mai bine orice”.
Cu toate acestea, „Legea Serviciului de iluminat public” menționează că iluminatul trebuie să asigure satisfacerea unor cerințe și nevoi de utilitate publică ale comunităților locale, și anume:
a) ridicarea gradului de civilizație, a confortului și a calității vieții;
b) creșterea gradului de securitate individuală și colectivă în cadrul comunităților locale, precum și a gradului de siguranță a circulației rutiere și pietonale.
Conform acestei legi, încălcarea acestor obligații, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 30.000 lei (RON). În privința responsabilizării consecințelor unui iluminat necorespunzător, de exemplu: accident rutier, furt, viol etc., nu există însă prevederi și deci și urmările rămân nesancționate. În ciuda sancțiunilor cu amendă menționate, respectarea și îndeplinirea indicatorilor de performanță nu sunt imperative și se fac „după caz”, permițând astfel justificări birocratice. De asemenea, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se face de către primarii comunelor, orașelor, după caz și de persoane împuternicite de aceștia. Adică, similar unei partide în care jucătorul este și arbitru. Cu toate că în această activitate există obligativitatea consultării cetățenilor, aceștia însă asistă neputincioși la o așa-zisă strategie locală de dezvoltare a serviciului de iluminat public.
Cu toate că, prin aceeași lege, este declarat ferm că iluminatul public, are ca prioritate realizarea următoarelor obiective:
a) orientarea serviciului de iluminat public către utilizatori și beneficiari;
b) asigurarea calității și performanțelor sistemelor de iluminat public, la nivel compatibil cu directivele Uniunii Europene;
c) respectarea normelor privind serviciul de iluminat public stabilite de Comisia Internațională de Iluminat, la care România este afiliată, respectiv de Comitetul Național Român de Iluminat, denumit în continuare C.N.R.I.;
d) reducerea consumurilor specifice prin utilizarea unor corpuri de iluminat performante, a unor echipamente specializate și prin asigurarea unui iluminat public judicios;
e) asigurarea, la nivelul localităților, a unui iluminat stradal și pietonal adecvat necesităților de confort și securitate, individuală și colectivă, prevăzute de normele în vigoare;
În conformitate cu obiectivul acestei legii, Comitetul Național Român de Iluminat (CNRI) este implicat în respectarea normelor (punctul „c”), activitate care însă nu s-a remarcat. Ca o completare a acestei situații, implicarea se referă doar la respectarea „normelor serviciului de iluminat public”, nu însă și la îndeplinirea performanțelor „sistemelor de iluminat”. Neclaritatea vocabularului legislativ, respectiv formularea obiectivelor, de altfel deosebit de importante, poate fi înțeleasă deci, „după caz”, consemnat anterior. De altfel, existența acestor norme ale „serviciului” de iluminat public rămâne discutabilă. De menționat că, din punct de vedere legal, referirea este explicită la „serviciul de iluminat” nicidecum la un sistem de iluminat. Se naște astfel paradigma: Performanța serviciului sau performanța sistemului?
În altă ordine de idei, CNRI, în ultimii zece ani cel puțin, nu a fost implicat în supravegherea respectării acestor norme. Deci ar trebui, pe lângă reglementarea acestei situații, ce implică supraveghere, și o acțiune de armonizare și actualizare a normativelor, precum NP061 sau NP062 (ambele din anul 2002) cu cerințele specificate la punctele b și c de mai sus.
Dincolo de această lege, există și neclarități în privința valorii juridice a standardelor în raport cu normele. Astfel, normele de proiectare a sistemelor de iluminat rutier și pietonal citează Standardele adecvate, fără însă a considera serios și cerințele de performanță menționate de acestea (nivelurile de iluminare din norme sunt diferite față de cele din standarde). Astfel se naște o altă paradigmă: Norme de proiectare sau Standarde (cerințe de performanță)? Normele de proiectare sunt în final ghiduri de bună practică în acest proces, în care se specifică aplicarea standardelor în vigoare (legal impuse indirect).
Actuala situație de a menține „supremația” normelor contra standardelor, a creat o situație de contradicție, ca urmare a dinamicii tehnologiilor, dar și a pieței. Normele de proiectare, stabilite prin hotărâri de Guvern, ar trebui deci actualizate în același ritm cu modificările standardelor și/sau schimbările economico-sociale, ceea ce ar face din procesul legislativ un supliment al standardizării.
În acest context, Legea 230/2006 nu obligă respectarea indicatorilor de performanță, respectiv a nivelurilor de iluminare și luminanță prevăzute de normative sau standarde, respectarea fiind condiționată de următoarele:
a) mărimea, gradul de dezvoltare și particularitățile economico-sociale ale localităților;
b) starea sistemului de iluminat public existent;
c) posibilitățile locale de finanțare a exploatării, întreținerii și dezvoltării serviciului și a infrastructurii tehnico-edilitare aferente.
Cu alte cuvinte, această lege rămâne un ghid, bazat paradoxal pe un studiu de specialitate, dar care trebuie să țină seama de particularitățile economico-sociale sau de alte aspecte, atunci când sunt utilizate fondurile alocate serviciului de iluminat public. Flexibilitatea oferită de „ghid”, poate însă compromite performanța sistemului așa cum este condiționat. Cu toate astea, obligă A.N.R.S.C. și C.N.R.I. să elaboreze un sistem informațional care să permită colectarea, monitorizarea și compararea continuă a fiecărui indicator de performanță, pentru a determina operatorul cel mai performant în domeniu. În consecință, operatorii serviciului de iluminat public au obligația să furnizeze celor două autorități, A.N.R.S.C. și C.N.R.I.,toate informațiile necesare verificării, evaluării funcționării și dezvoltării serviciului de iluminat public. De remarcat că, prin această reglementare, C.N.R.I. are misiunea de a verifica și monitoriza performanțele sistemului de iluminat public.
Ordine(a)
Fără îndoială, consiliile locale sau cei competenți trebuie să se asigure că proiectele de iluminat stradal minimizează impactul asupra oamenilor și mediului.
Din nefericire, politicienii din consiliile locale folosesc iluminatul ca o acțiune politică de satisfacere a preferințelor needucate ale constituenților, care ar putea vota în următoarele alegeri și mai puțin în știința iluminării. De altfel, preocupările serioase în implementarea unui sistem cât mai economic, ecologic, facil, eficient în acest domeniu ar putea conduce la apariția unor idei inovative pentru dezvoltarea acestui sector. Un asemenea sistem de iluminat, care poate fi benefic consiliilor locale dar și comunității, este iluminatul bazat pe tehnologia LED. Din nefericire, în unele comunități există o umbră de îndoială în rândul opiniei publice de a încuraja utilizarea iluminatului cu LED. În ciuda avantajelor legate de eficiența energetică, este întreținută suspiciunea că unele aparate de iluminat sunt dăunătoare, când sunt utilizate la iluminat stradal. Opinia este susținută de faptul că unele corpuri de iluminat cu LED-uri și lentile individuale produc o strălucire mai pronunțată a luminii față de corpurile de iluminat așa numite „tradiționale”, cum ar fi, de exemplu, corpurile cu lămpi HID. De asemenea există dezbaterea precum că lumina cu conținut spectral bogat în albastru ar putea perturba ritmul circadian, ar putea provoca orbirea și ar putea afecta, de asemenea, animalele și mediul. Din nefericire însă, nu se recunoaște că „adevărații vinovați” sunt proiectarea incorectă a sistemului și nivelurile de iluminare. De altfel, chiar și o iluminare cu o lumină caldă (CCT scăzut) poate cauza orbirea dacă este implementată necorespunzător. Pe lângă acestea, una din consecințele inevitabile ale iluminării inadecvate este și poluarea luminoasă. Lumina emisă de corpurile de iluminat și reflectată de la sol este împrăștiată de moleculele de aer.
și de aerosoli, dintre care unele sunt văzute de observatori pe teren ca o strălucire difuză care ascunde stelele pe cerul de noapte. Totuși, iluminatul pe carosabil este o cerință de siguranță, iar selectarea unui CCT cald poate minimiza impactul pe cerul întunecat. Deci LED-urile nu sunt în mod inerent nesigure și, indiferent de tipul sursei de lumină, trebuie procedat în mod prudent cu iluminatul exterior. În acest context, legea 230/2006 prevede ca propunerile de indicatori de performanță a serviciului de iluminat public să fie supuse consultării și dezbaterii publice, în urma căreia se va adopta soluția optimă pentru comunitate. Astfel, în urma acestor dezbateri, Consiliile locale vor aproba indicatorii de performanță, cu respectarea prevederilor stabilite în acest scop din regulamentul cadru al serviciului de iluminat public și caietul de sarcini cadru, care au caracter minimal.
Regulamentele proprii ale serviciului și caietele de sarcini trebuie să cuprindă prevederi prin care se stabilesc cel puțin următoarele:
a) nivelurile de iluminat, pe zone caracteristice;
b) indicatorii de performanță a serviciului;
c) condițiile tehnice;
d) infrastructura aferentă serviciului;
e) raporturile operator-utilizator.
Nerespectarea prevederilor, respectiv constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către reprezentanții împuterniciți ai ministerului administrației și internelor și ai președinților A.N.R.S.C. și A.N.R.E., de către primarii comunelor, orașelor și municipiilor și de persoanele împuternicite de aceștia, conform competențelor acestora.
(În loc de) Concluzii
Promovarea unui iluminat eficient, ca o componentă a politicilor publice locale, se impune ca rezultat al progresului tehnologic înregistrat în ultimii 20 de ani. Astfel un demers de informare a factorilor de decizie, dar și a societății, despre necesitatea înțelegerii și utilizării în mod corect a potențialului pe care îl are iluminatul, dar și despre necesitatea abordării strategice și multidisciplinare a acestuia se impune stringent. În acest context, este deci necesară revizuirea legislației existente dar și o reglementare la nivel local, printr-un set de reguli generale, care să includă propuneri și recomandări specifice aplicabile rețelelor de iluminat.
Este deci elementar ca iluminatul să nu mai fie perceput doar ca factor de siguranță publică și măsură de prevenire a delictelor, ci ca o modalitate de a vitaliza spațiului public.
