Conductor unifilar sau multifilar ?

Conf.dr.ing Gabriel Ispas, Facultatea de Inginerie a Instalatiilor,Universitatea Tehnică de Construcții, București
Există de mult timp o dilemă referitoare la soluția optimă în privința tipurilor de conductoare electrice utilizate în echiparea instalațiilor electrice de joasă tensiune – sunt mai bune cele unifilare (masive) sau cele multifilare (lițate)?
Pentru început să spunem că afectate de această dispută sunt doar conductoarele de cupru, acesta fiind un metal ductil care permite tragerea în conductoare de secțiuni foarte reduse – uzual câteva zecimi de mm2, spre deosebire de conductoarele de aluminiu, la care cea mai mică secțiune utilă are valoarea de 2,5 mm2.
Din punctul de vedere al fabricanților, cele două tipuri de conductoare se clasifică astfel:
– clasa 1 pentru conductoare unifilare de cupru;
– clasa 2 pentru conductoare multifilare de cupru.
Pentru ambele clase însă, standardul de referință este același, și anume SR EN 60228.
Consultând documentația tehnică furnizată de fabricanți, se poate constata că există mici diferențe constructive între conductoarele aparținând celor două clase în privința următoarelor caracteristici:
– diametrul exterior – este mai mare la conductoarele multifilare (clasă 2), în condițiile în care izolația din masă plastică are aceeași grosime în ambele cazuri;
– rezistența de izolație este mai mare la conductoarele unifilare (clasă 1);
– masa unitară este mai mare la conductoarele multifilare (clasă 2), aspect datorat, în mod evident, surplusului de cupru utilizat.
Din punct de vedere al proiectantului, nu există diferențe între cele două clase de conductoare din cupru. Valorile curentului maxim admisibil sunt aceleași pentru cele două categorii, așa cum se poate constata din anexele normativului I7-2011.
În fine, alegerea unuia sau a altuia dintre cele două tipuri ține de tehnologie și de sectorul de instalație pe care se intervine. În continuare se fac câteva recomandări care își au sursa mai degrabă în experiența autorului decât în legislația tehnică:
– cablajele în tablouri se realizează în conductor unifilar;
– traseele dintre doze se realizează în cablu unifilar, datorită ușurinței în tragere;
– acolo unde este necesară flexibilitatea instalației, unde razele de curbură sunt mici sau unde există vibrații este indicată utilizarea conductorului multifilar;
– soluția modernă de conectare este reprezentată de cleme (conectori), de diverse tipuri și tipodimensiuni;
– soluția de conectare prin răsucire și cositorire este mai degrabă aplicabilă conductorului unifilar;
– spre deosebire de conductorul unifilar, la care simpla dezizolare conduce la introducerea facilă a capătului dezizolat în clemă, pentru conductoarele multifilare este necesară utilizarea de papuci sau pini de conectare.
În final trebuie concluzionat că nu există restricții legale referitoare la utilizarea unuia sau a altui tip de conductor.

Dacă respectă parametrii calitativi ceruți de lege, o instalație electrică realizată din conductor răsucit și cositorit în pipa de cositor, introdus în tub de protecție la care mufele și curbele sunt realizate la poziție, se poate comporta la fel de bine în exploatare ca și o instalație la care s-au folosit conectori moderni, cu tuburi de protecție și fitinguri prefabricate.

Share