A fost odată… despre Brand-uri

A fost odată… despre Brand-uri

Dr. ing. Cornel Sfetcu

Mai demult, dar nu chiar de mult, pe vremea noastră, a celor mai trecuți prin viața profesională, când existau niște repere: de competență, tehnice, tehnologice, logistice, de imagine, de mândrie de branșă. Existau niște nume și Brand-uri. Erau fabricanți, proiectanți, firme de distribuție, instituții, școli, arhitecți, ingineri, profesori. Față de care știai să-ți iei reperele.

Cine mai poate să spună azi cine este lider în industria de iluminat?

Acum un an și ceva, poate doi, Philips Lighting s-a separat de grup (trebuia să o facă din anii ‘90 când tot grupul era salvat de la prăbușire de către divizia de Lighting). Toate bune și frumoase, “mai bine mai târziu decât niciodată” a venit însă prea târziu. Am crezut sincer că este o oportunitate de a redeveni leader-ul mult mai flexibil de care piața avea nevoie. Bluf total; o gramadă de bani cheltuiți pe reorganizare și relocare, cam mulți dacă vedem că acum o lună a apărut anunțul de vânzare pentru Philips Lighting. Discuții cu ușile închise între “formal market leader” și investitori din China, USA și Anglia. Nu tocmai din branșa de iluminat, o fi bine… o fir rău? O fi doar AU? Năsucul meu îmi spune că nu e de bine. Nu pentru Philips Lighting, ci pentru Lighting.

Osram… nu mai știe cu exactitate unde să se poziționeze în piață. Măcar față de propria aură trecută de firmă germană serioasă. A fost intrată în Siemens și își ascunde fața în spatele unor branduri locale sub care este menționat “an Osram Business”. Să-mi scuzați însă comparația cu bancul lui Amza Pellea, este precum câinele olteanului legat pe sârmă. Diferența este dată de faptul că pe susnumita sârmă nu este legată cu un lanț, ci cu un fel de coardă elastică. Ce să înțelegi după ce Osram anunță cu surle și trâmbițe o investiție importantă în facilități de cercetare, dezvoltare și producție pentru LED în Malaezia, apoi la câteva zile vine Siemens și anulează totul. Noroc cu industria auto și OEM, altfel păcat de superprofesioniștii care mai sunt încă, pentru cât timp, păstrați în organizațiile de vânzări.

Sylvania… ba în India, ba în China; au dispărut în Helvar… și nu l-am scris cu doi de l.  No comments… ba am unul: prea multe tuburi proaste T5 mi-au trecut prin mână la montaj în ultimii patru ani… LED-urile or fi la fel?

GE Lighting: s-a discretizat aproape englezește…, pas cu pas, cât de cât elegant, cât de cât inteligibil pentru piața profesională, fără zgomot și fără trâmbițe, mai nou și fără organizații de vânzări. “Adio, dar rămân cu tine”, “existăm dar va fi greu sa ne mai găsiți”, GE se repliază pe piețele sale grele, tradiționale și autosustenabile. Corect până la un punct. Retragere fără zgomot, lăsăm în urmă ceva “francize” de vânzări sub forma unor primitori de telefoane sau mail-uri.

Aceeași implozie în toate cele patru cazuri, ca și în multe altele. Pe căi diferite… dar tot același e rezultatul pentru noi cei mulți care ne câștigăm traiul în Iluminat. Nu mai ai de cine să ții seama sau cine să impună respectul în industrie.

Nu cred că pe mâinile unor profesioniști cu formație tehnică și de management solidă și cu un marketing cinstit către piață în organizațiile de vânzări s-ar fi ajuns aici. Dovadă că acolo unde oamenii au fost păstrați și încurajați să-și poarte singuri de grijă, lucrurile stau relativ bine: Zumtobel (chiar dacă a făcut flick flack cu 300 de locuri de muncă și o fabrică în România, probabil nu singura) și Schreder se dezvoltă. Doar că pălăria pieței globale pentru dânșii este deocamdată cam de mărimea unui sombrero  pentru capetele unor manguste.

În general, toate aceste companii, ca și altele mai mici, ca și principalii lor Agenți din piață, se plâng că nu au pe cine să angajeze, că nu mai găsesc oameni. Am văzut acest lucru scris de dudui importante, de la firme serioase de Head Hunting, am auzit-o din gura șefilor de business… Se dă vina pe școală că nu mai aduce absolvenți buni în piață, asta când sunt sute de oameni, cei drept ceva mai trecuți de 40 și ceva de ani, care de abia își găsesc ceva de făcut! E o altă discuție, legată de alte considerente, o lăsăm poate pe altă dată, însă pentru acum nu vreau să menționez decât că observ că nimeni nu mai este atât de dispus ca altă dată să investească în profesia angajaților sau a angajaților clienților.

Și ajungem la singura explicație servită de care avem parte și care transcende din discursurile zgomotacilor cu cravate studiate și costume “smart” intenționat casual:  Schimbarea de paradigmă: ce-o fi și ce-o vrea ea?

Definiție de Wikipedia: Paradigma; În filozofia științei: Set de asumpții de fond, de concepte, rezultate și proceduri, un mod global de a privi fenomenele, instituit, de regulă, de anumite opere științifice, în cadrul căruia se desfășoară cercetarea („știința normală”) într-o comunitate științifică și într-o epocă istorică. O paradigmă este schimbată atunci când apar anomalii și disfuncționalități care nu mai pot fi rezolvate în cadrul ei.

ADICĂ: Anomalia o fi LED-ul? OK, de înțeles față de ceea ce am avut până acum, dar ce ne facem cu disfuncționalitățile? Unde este schimbarea de paradigmă? Schimbăm ochiul după LED? Nu-l scoateți pe piață în primul rând ca sursă de lumină?

Schimbarea de paradigmă la LED, după cum o văd eu, este “asiatizarea” marketingului și comunicării. Să mă explic: se bate toba doar pe două, trei avantaje, restul se neglijează sau se trece la subsol cu litere mici. Adică se minte prin neglijare. Se țipă despre Lumenii pe Watt, se urlă despre Durata de viață a LED-urilor însă calitatea luminii de care au nevoie ochii în dezvoltare ai copiilor noștri nu ne mai interesează? Aici nu este loc de paradigmă.  Eu cred că în orice comitet, asociație sau comisie profesională trebuie în primul rând să ne respectăm profesia și pe noi și ceea ce ne-au învățat profesorii, apoi Brand-urile, apoi experiența profesională că este bun și abia după aceea să lăsăm loc celor care vor să fie leaderi să-și expună părerile, produsele și zgomotul mediatic .

Acum despre Shakespeare și paradigmă  Shakespeare a scris o comedie: “Mult zgomot pentru nimic”. De fapt “schimbarea de paradigmă”, atât de dragă expresie a purtătorilor de opinii în prezentări specializate, înfiripă tragicomedie: Mult marketing pentru deocamdată mai nimic. Mult efort de promovare de soluții, însă produsele sau componentele de sistem nu se regăsesc nici măcar pe site, sau când se găsesc sunt în mare parte doar poze realizate în Photoshop. Soluții de caz, cei drept, sunt prezentate: orașe fericite, cu poze superbe de clădiri istorice sau “landmark-uri” recunoscute, clădiri de birouri cu fețe de sticlă pe dinafară, pline de oameni harnici și fericiți, tot cu fețe de sticlă, ne descriu eficiență și economii energetice, flexibilitate în management, reduceri de costuri, toate la un “ENTER” distanță.

Problemele din spate sunt însă și ele prezente.

Cele mai multe după “ENTER”, însă nu au putere de penetrare; cine citește articolele unui oarecare Simon Nicholas din care citez: “The lighting level will be less, the glare will be greater and generations of taxpayers will be paying for the debt”sau“LED streetlighting is being imposed on people and any negative feedback is being ignored”.

Care șofer de pe DN1, trecând de exemplu prin Azuga, vede ca nu vede și că lumina este doar sub stâlp? Și unde o poate spune? Nu este sigurul loc, este doar un exemplu.

Se întâmplă însă și ciudățenii și puteți citi articolul complet în LUX, numărul din 31 Martie. Un tribunal din Frankfurt Germania, a condamnat pentru dezinformarea clienților un important fabricant regional austriac, Planlicht. E drept că plângerea a fost făcută de o firmă concurentă, XAL, însă este un precedent domnilor, există, dă idei.

Mult zgomot în sensul educării pieței, doar câteva generalități pline de banal pe site-uri, și foarte puțini angajați care să treacă într-o discuție de unitățile de măsură ale mărimilor fundamentale din luminotehnică. Unde sunt timpurile în care fiecare gigant din piață avea câțiva Vout van Bommel în ograda proprie?

Articolul integral il puteti citi in editia tiparita a revistei Electricianul nr. 3/2016.

Share