Noiembrie verde: cea mai așteptată lege de investitorii în energie își face pentru prima dată în trei ani efectele. Cine sunt câștigătorii?

Noiembrie 2011 a dat startul unei adevărate revoluții în industria energiei verzi, aceasta fiind prima lună în care schema de sprijin pentru acest tip de energie și-a produs efectele în totalitate după trei ani de așteptări pentru investitorii de profil.

În linii mari, importanța aplicării acestei scheme se traduce simplu pentru cei care produc energie din vânt, soare sau apă: bani de până la șase ori mai mulți pentru electricitatea pe care o livrează în sistem.

CEZ se află în fruntea listei, cu peste 32 mil. euro din certificate verzi în perioada ianuarie-noiembrie 2011. Odată cu aderarea la UE, România s-a obligat să îndeplinească o serie de ținte, unele dintre acestea referindu-se și la consumul de energie verde.

Astfel, la nivelul anului 2020, din toată energia care se cosumă în România, fie că este vorba de electricitate, încălzire sau transporturi, 24% trebuie să fie verde. Doar în ceea ce privește consumul brut de energie electrică ponderea energiei verzi trebuie să fie de 38% la nivelul anului 2020.

Cum investițiile în energia verde sunt mai scumpe față de cele în energie convențională, România, la fel ca multe alte state membre, a pus la punct scheme de sprijin pentru a-i putea atrage pe investitori și pentru a-și putea atinge țintele.

Vechiul sistem

Aceasta schemă de sprijin, care are o durată de aplicare de 15 ani numai pentru unitățile puse în funcțiune sau retehnologizate până în 2016, este formată din certificate verzi și din cote obligatorii.

În linii mari, până în luna noiembrie sistemul funcționa astfel. Pentru fiecare MWh de energie verde livrat, un producător primea un certificat verde indiferent de tehnologia utilizată. Valoarea acestui certificat este cuprinsă între 27 și 55 de euro. Mai departe, orice furnizor de energie din România, cum este Electrica de exemplu, trebuie ca anual să îndeplinească anumite cote obligatorii de energie verde în coșul pe care îl livrează consumatorilor.

Cum Electrica nu produce energie verde, cumpără din piață certificatele pentru a ajunge la cota obligatorie anuală, banii ducându-se în conturile producătorilor de energie regenerabilă.

Însă pentru orice furnizor achiziția de certificate verzi reprezintă un cost suplimentar, acesta fiind transferat în facturile plătite de populație și de companii, principalii sponsori ai schemei de sprijin pentru regenerabile.

Sistemul descris mai sus funcționa în baza unei hotărâri de guvern emisă în 2004 (HG 1892/2004) prin care fiecare MWh de energie verde produs primește un singur certificat verde, indiferent dacă este vorba de energie eoliană, solară sau hidro.

Noul sistem

În 2008, România stabilește însă un alt sistem, descris în Legea 220/2008, în care numărul de certificate verzi variază substanțial în funcție de tehnologie. Deși legea a fost publicată în Monitorul Oficial, aceasta nu și-a produs niciodată efectele în absența avizului Comisiei Europene. Avizul favorabil a venit însă anul acesta, s-au făcut anumite modificări, iar luna noiembrie a devenit prima lună în care legea se aplică, după o așteptare de trei ani de zile din partea investitorilor.

Astfel, energia eoliană primește două certificate verzi, cea solară șase, iar fiecare MWh produs într-o hidrocentrală nouă va primi 3 certificate verzi și nu doar unul cum se făcea până acum.

În total, statul român va pune la bătaie 10 miliarde de euro pentru susținerea energiei verzi până în 2020, sumă care reprezintă valoarea certificatelor verzi, iar investitorii promit proiecte de miliarde de euro datorită aplicării acestei legi.

Articolul integral il puteti gasi in editia tiparita a revistei Electricianul nr. 1/2012.

Pentru abonament la revista Electricianul accesati: http://www.artecno.ro/abonamente/abon.html