Instalațiile electrice din clădiri de cult – exigențe suplimentare

Cătălin Daniel Gălățanu – Facultatea de Construcții și Instalații, Departamentul de Ingineria Instalațiilor

Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași

Instalațiile electrice din clădirile de cult se execută de către diverși specialiști, în cadrul unor lucrări mai ample sau mai puțin ample. În cazul acestora din urmă există riscul să nu existe o supervizare specializată, astfel încât unele „mici” lucrări să fie realizate după buna inspirație a unui electrician. Cum însă sistemele electrice pătrund în mod continuu în interiorul bisericilor (iluminat, sonorizare, automatizare, alarme antiefracție etc.) se poate ajunge ca toate acestea să devină foarte agresive. În scopul evitării unor astfel de situații, se impune realizarea unui ghid de execuție a instalațiilor electrice, această lucrare reprezentând doar un modest punct de plecare.

Clădirile de cult au un specific deosebit, dat de valoarea clădirilor în sine, ca valori de patrimoniu, dar peste care se suprapune obligativitatea creări unei atmosfere spirituale pe care contingentul ordinar îl refuză. În acest sens, conflictul dintre tehnologie (care agresează pur și simplu clădirea dar și pe utilizatori) și ocupanți devine dureros. Dintre toate dotările unei biserici, instalația electrică este una din cele mai invazive și agresive, și de aceea s-au identificat unele măsuri prin care acest impact negativ să fie diminuat. Există numeroase preocupări în această direcție [1, 2, 3], lucrarea de față prezentând cele mai importante abordări, cu posibilități de aplicare imediată.

1. Cerințe generale

Prima condiție constă în necesitatea ca toate lucrările electrice să fie efectuate de către proiectanți și executanți autorizați. Evident, înainte de începerea lucrărilor trebuie obținută autorizația scrisă pentru proiect. Această autorizație nu este suficientă, ea trebuind să includă exigențele ANRE dar și condițiile specifice ale asociațiilor profesionale.

Proiectarea instalației electrice este extrem de importantă, dar cu alt specific față de clădirile laice.

Un astfel de aspect este amplasarea instalațiilor. Impactul estetic al echipamentelor și cablajelor trebuie să fie luate în considerare cu foarte mare atenție și ar trebui să fie consultat un arhitect specializat (de regulă nu se realizează) pentru a se asigura că deteriorarea finisajelor și structurii clădirii sa fie minimizată. Punerea echipamentelor și cablurilor în operă ar trebui să aibă în vedere și extinderile din viitor, astfel încât acestea să nu împiedice munca viitoare.

Nu se vor poza suporți sau dibluri în piatra cioplită (piatră lucrată) sau pe/în jurul pietrei turnate. Prinderea trebuie să fie numai în mortar, în rosturi. Instalarea neinspirată a echipamentelor electrice poate lăsa deteriorări permanente atunci când, în câțiva ani, tehnologia evoluează și instalația electrică trebuie să fie înlocuită cu alta, lăsând clădirea cu cicatrici de la fiecare generație. Proiectarea și punerea în aplicare a schemei este esențială și nu trebuie să fie lăsată la inspirația meșterului, la locul de muncă. De aici rezultă că nivelul de detaliere al proiectului este mult mai amănunțit față de situațiile uzuale.

2. Reglementări specifice

Instalațiile electrice trebuie să fi realizate în strictă conformitate cu cele mai recente cerințele pentru instalații electrice. Lucrările ar trebui să fie, de asemenea, în conformitate cu recomandările specifice monumentelor istorice, sau ale altor autorități religioase, care să însumeze bunele practici din domeniu.

2.1. Comutatoare și întrerupătoare pentru comanda iluminatului

Acestea trebuie să fie montate adiacent zonei de intrare, într-o poziție ușor accesibilă și, dacă este necesar, plasate într-un dulap proiectat în așa fel încât să se ia în considerare interiorului bisericii. Instalarea trebuie să fie discretă din punct de vedere vizual. În acest sens, comutatoarele trebuie să fie amplasate cât mai discret posibil, astfel încât acestea să nu deterioreze materialul istoric sau să deranjeze estetica. În cazul în care montajul se va face în poziții ușor vizibile, ansamblul se va vopsi pentru a se potrivi cu fundal pe care este fixat. În cazul în care nu se dispune de un dulap, se poate utiliza o placă decorativă ca bază pentru prinderea clemelor, aparatajului etc. Acest detaliu permite utilizarea unui număr minim de prinderi (de obicei, doar patru), în rosturile de zid istoric. În nici un caz acestea nu ar trebui să fie fixate direct pe perete.

2.2. Cablarea circuitelor

Se recomandă utilizarea cablurilor din cupru, cu izolație și manta din material PVC. În cazuri justificate, se va opta pentru cabluri cu manta de oțel sau, pentru zone limitate în care există pericol de deteriorări mecanice, se va realiza protecție din țeavă de oțel. Traseul va fi adaptat geometriei și decorațiunilor, fără a se căuta traseul cel mai scurt. După pozare, cablul se va vopsi la nuanța peretelui, respectând compatibilitatea dintre vopsea și materialul mantalei. Această cerință simplă, respectată în multe zone ale lumii, este cu desăvârșire neglijată la noi, deși nu ar implica un efort deosebit.

Diblurile pentru clemele cablurilor se vor fixa în rosturile zidăriei. Se va evita îngroparea cablurilor în rosturi, deoarece acest gen de intervenții se pot extinde ulterior, necontrolat. Se poate trage concluzia că acest traseu trebuie stabilit în detaliu încă din faza de proiect. Se vor evita și picturile amplasate la nivel înalt, inclusiv chenare sau frize, dacă este cazul unor autori de valoare.

Se vor evita dozele de orice fel, toate conexiunile urmând să fie realizate în corpul aparatelor de iluminat.

Articolul integral il puteti citi in editia tiparita a revisyei Electricianul nr. 7/2014.