Scrisoare deschisă către RENAR

Acreditarea nu este o concesie ci o recunoaștere a experienței și expertizei unui laborator la un nivel egal sau chiar mai ridicat cu al unui evaluator.

 Notă

Organismul Național de Acreditare, RENAR, este o organizație de drept privat, nonprofit,  ale cărui sarcini și responsabilități ar trebui să se distingă clar de cele ale autorităților naționale. Sub protecție legislativă , RENAR si-a redactat procedurile necesare pentru a soluționa reclamațiile doar împotriva organismelor de evaluare a conformității (OEC) nu însă și invers. Pentru OEC-uri, nu există un mecanism de adresare a unor probleme legate de nemulțumiri/insatisfacții sau de modul de funcționare a acestui organism. Din perspectiva beneficiarului (OEC), raportarea la RENAR este „unidirecțională” (numai dinspre RENAR către OEC) și de „condiționare” („take it or leave it”). Ca organizație neguvernamentală fără scop lucrativ, RENAR ar trebui însă să opereze/relaționeze cu OEC-urile în spiritul unei colaborări echitabile. Conform politicii : „RENAR își propune o strânsă colaborare cu mediul de afaceri din România pentru a identifica necesitățile mediului de afaceri„.

 Mesaj către RENAR

Chiar, dacă din punct de vedere comercial, RENAR este un „prestator de servicii”, conform contractului unic, accesibil publicului, drepturile OEC sunt însă limitate. Din analiza contractului, se poate observa că repartiția drepturilor și obligațiilor beneficiarului se face inechitabil, în detrimentul beneficiarului într-un raport de aproape 7:18 (mai multe obligații decât drepturi pentru beneficiar). Spre exemplu, dacă înainte de ultima versiune a contractului,  BENEFICIARUL avea dreptul de a negocia cu RENAR, clauza a fost înlocuită cu „BENEFICIARUL are dreptul de a confirma…” (așadar un drept a fost înlocuit cu o obligație).

Totodată, conform mecanismului de plată contra serviciu, RENAR ar trebui să își onoreze obligațiile într-un timp convenabil beneficiarului. Contractul însă, nu specifică o limită de timp după care beneficiarul poate obține rezultatele evaluării. Spre exemplu, în cazul extinderii domeniului de acreditare, durata de analiză a raportului sinteză (de la evaluatori) până la publicarea/admiterea listei de domenii poate dura câteva luni. Pentru un laborator de încercări însă, acest lucru poate avea implicații financiare majore, în special în contextul licitațiilor publice. Nu în ultimul rând, contractul menționează că BENEFICIARUL va achita sumele corespunzătoare pentru fiecare etapă a procesului de acreditare, în baza facturii emise de către RENAR, în perioada de pregătire a etapei ce urmează a fi achitate, în termen de 30 zile. Invocând însă o procedură din afara contractului, RENAR solicită însă achitarea facturii înaintea începerii procesului de evaluare (nu în termenul de 30 zile conform contractului). Așadar, aceste termene sunt favorabile doar „prestatorului” nu însă și beneficiarului, respectiv obținerea beneficiului  în urma „ prestării serviciului” de evaluare. Este de menționat de asemenea faptul că multe din clauzele contractului fac referire la politici, regulamente și proceduri din afara acordului și a căror dinamică nu este specificată sau limitată prin contract. Aceste clauze (cu referire la politici), reprezintă însă variabile importante în calculul costurilor unei evaluări. Aici trebuie adăugat și faptul că problemele cu care se confruntă „beneficiarii” în piață, modul de operare dar și situația financiară sunt diverse și complexe. Așadar asemenea clauze reușesc să descurajeze sincronizarea OEC-urilor cu evoluția normelor, standardelor și reglementarilor.  Mai ales când costurile de evaluare/acreditare, sunt ridicate iar termenii de plată și obținerea acreditarii sunt în dezacord. Impunerea unor clauze contractuale doar din perspectiva unei singure parți, unicul organism național de acreditare, poate susține însă ideea de monopol.

Legat de problemele cu care se confrunta OEC-urile trebuie menționat și că, în urma evoluției cerințelor impuse prin caietele de sarcini din cadrul licitațiilor publice, Laboratoarelor de încercări le sunt solicitate acreditari și/sau conformități relatate la legislația Europeană. Aceste Directive și Regulamente (documentele de referință eliminate) cuprind o serie de cerințe și oferă îndrumări și proceduri recomandate pentru eșantionare, cu scopul de a ajuta producătorii și utilizatorii de produse, să evite orice sarcini inutile legate de testarea excesivă a produselor. Așadar, în spiritul unei bune colaborări, identificarea acestor necesități ar fi fost de apreciat. Din nefericire însă, „obținerea feed-back-ului mediului de afaceri”, așa cum se afirmă în documentele de politică RENAR, nu s-a mai petrecut de mult (sau deloc). S-ar putea spune deci că, RENAR nu și-a îndeplinit calitatea de partener așa cum își propune și o menționează în documentele de politică. Oricum, absența acestei colaborări dar și a unei forme de supraveghere, a ajuns să dețină o putere de control similară unui minister.

La final citez:

„Un asemenea comportament poate conduce la reducerea semnificativă a ofertei de servicii de control extern de calitate/scheme de încercări de competență și, astfel, la restricționarea concurenței pe o piață cu foarte puțini competitori, o piață de oligopol, crescând astfel riscul de posibile coluziuni”.

Autor: prof.dr.ing.Stelian Matei, Șef Laborator Testare