Protectia diferentiala tip F

Protecția diferențială de tip  F

Protecția diferențială (RCD-Residual Current Device) a apărut pe piață în 1950, fără a fi clar cine a fost  primul care a gândit-o și când a lansat-o. Protecția diferențială a fost inițial folosită de firme din domeniul utilităților publice, care au încercat să combată furtul de energie prin alimentarea cu tensiunea dintre fază și protecție (înpământare) în locul tensiunii dintre fază și conductorul neutru(nul).

Soluția de protecție diferențială s-a dezvoltat și au apărut treptat mai multe tipuri.

Recent, în vara lui 2017, a apărut și tipul F de protecție deferențială, introdus  prin IEC 60755:2017.

Tipurile de  dispozitive de  protecție la apariția unor defecte cauzate de curenți diferențiali (reziduali) denumite și dispozitive de protecție diferențială sau prescurtat RCD(Residual Current Device) cunoscute pe piață în prezent, sunt: AC, A, B, B+, F .

 

Figura 1. Cum acționează protecția diferențială

 

Pe lângă dispozitivele de detecție a curenților diferențiali și întrerupere imediată a curentului în circuit în caz de defect(întrerupătoare echipate cu facilitatea de detecție a curentului diferențial-RCD), există și dispozitive care fac doar monitorizarea circuitelor  și în caz de defect emit un semnal de alarmă, fără a întrerupe circuitul, denumite RCM(Residual Current Monitoring).

Fiecare din aceste tipuri are caracteristici specifice care permit detecția numai a anumitor tipuri de defect. Este obligatoriu ca orice protecție de acest tip să întrerupă curentul prin circuit dacă  curentul de defect depășește pragul de 30 mA, de la care este periculos pentru corpul uman.

Este obligatoriu să alegem tipul adecvat de dispozitiv de protecție diferențială numai după o evaluare clară a curenților care circulă prin circuitele finale din instalația ce trebuie protejată.

 

Fig.2. Limitele protecției diferențiale  de tip A, (conform standardului IEC 60755:2017).

 

 

Tipul A de RCD, cel  uzual în locuințe,  detectează curențiide formă sinusoidală și în plus și curenții continuui  pulsatorii cu valori de până la 6 mA.

Este evident din forma de undă a curentului din graficul de mai sus, că protecția de tip A  are limitări considerabile și că pentru alte forme de undă ale curentului prin circuitul de alimentare, se impun alte soluții de protecție la defecte cauzate de curenți diferențiali sau reziduali.

În ultimii ani sunt des întâlnite sarcini cum sunt convertizoarele de frecvență ce acționează motoare electrice, sau panouri fotovoltaice care prin invertoare,  introduc în circuitele de alimentare curenți cu frecvențe variabile, cu valori peste 50 Hz. S-au dezvoltat astfel: tipul B de protecție RCD , tipul  B+  și recent tipul F, introdus    prin IEC 60755:2017.

 

Iată care sunt toate tipurile de protecție diferențială prezente pe piață înprezent, după apariția tipurilor F și B+ :

– Tipul  AC detectează numai curenți reziduali  sinusoidali de 50Hz.

– Tipul  A detectează curenți continuui pulsatorii (de maxim 6 mA)pe -lângă curenții sinusoidali de 50Hz

– Tipul F detectează curenții sinusoidali de frecvențe variabile, fiind practic o extensie a tipului A

– Tipul B detectează pe lângă curenții sinusoidali  de  frecvențe variabile de până la 2000 Hz și curenți continui.

– Tipul B + detectează pe lângă curenții sinusoidali  de  frecvențe variabile de până 100 KHz și curenți continui, deci extinde tipul B pentru frecvențe mai mari

 

 

 

 

 

  

 

Share